Certificatul de moștenitor este documentul eliberat de notarul public prin care se constată cine sunt moștenitorii unei persoane decedate și ce cotă îi revine fiecăruia. Îți explic ce acte îți trebuie, cum decurge procedura la notar, cât durează și când e nevoie de un avocat.
După decesul unei persoane, patrimoniul acesteia se transmite moștenitorilor. Ca să își dovedească dreptul și să poată dispune de bunuri, adică să intabuleze un imobil, să deblocheze un cont sau să radieze o mașină, moștenitorii au nevoie de certificatul de moștenitor. În cele mai multe cazuri se obține la notar, fără proces.
Este actul prin care notarul public constată deschiderea succesiunii, calitatea de moștenitor a persoanelor îndreptățite, componența masei succesorale și cota-parte care revine fiecăruia. Pe baza lui, moștenitorii își pot valorifica drepturile asupra bunurilor rămase. Cotele legale de pornire sunt în tabelul cotelor succesorale.
Sunt două acte diferite, iar confuzia dintre ele e cea mai frecventă întrebare din practică.
De aici vine și întrebarea „pot obține certificatul fără succesiune”. Ce se cere de fapt în astfel de situații este certificatul de calitate de moștenitor: îl scoți repede, îți dovedește calitatea, iar dezbaterea propriu-zisă a bunurilor se face ulterior, când apar sau când sunt identificate. Este util, de exemplu, când afli că defunctul avea un teren pe care nu îl știai, sau când ai nevoie de dovada calității pentru o altă procedură.
Art. 1103 Cod civil, Termenul de opțiune succesorală
Dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii.
Un an de la deces. Cine nu acceptă moștenirea în acest termen devine, ca regulă, străin de ea. Acceptarea nu se face neapărat printr-o declarație la notar: poate fi și tacită, dintr-un act care presupune fără echivoc intenția de a moșteni, cum ar fi plata unei datorii a defunctului sau folosirea bunurilor ca proprietar. Am detaliat situațiile în articolul despre acceptarea moștenirii fără notar.
Costul are două componente: onorariul notarial, calculat la valoarea masei succesorale potrivit grilei notariale, și impozitul datorat statului. Al doilea depinde de un singur lucru: cât de repede te miști.
Art. 111 alin. (3) Cod fiscal
Pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlu de moștenire nu se datorează impozit, dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
Deci: succesiune finalizată în doi ani de la deces, zero impozit. Peste doi ani, 1% din valoarea masei succesorale, calculată fiscal la activul net imobiliar. La o masă de 400.000 de lei înseamnă 4.000 de lei plătiți degeaba, doar pentru că actele au fost lăsate pe mâine. Notarul calculează și încasează impozitul înainte de eliberarea certificatului.
Există și situații în care certificatul se eliberează fără taxe notariale, în cadrul programului național de cadastru, pentru imobilele înregistrate sistematic. Se verifică de la caz la caz, la primărie sau la notar.
Notarul verifică în evidențele naționale dacă succesiunea a fost deja dezbătută sau dacă există un testament înregistrat.
Competent este notarul din raza ultimului domiciliu al defunctului. Nu poți alege orice notar din țară.
Se depun actele și se audiază doi martori care confirmă componența familiei și moștenitorii.
Notarul identifică bunurile și determină cota fiecărui moștenitor, potrivit legii sau testamentului.
Se achită onorariul și, dacă e cazul, impozitul, iar certificatul se eliberează.
Certificatul nu produce singur efectele. Urmează pașii care transformă dreptul pe hârtie în drept opozabil tuturor:
Certificatul de moștenitor nu e definitiv la modul absolut. Poate fi anulat în instanță de cel care se consideră vătămat, de exemplu un moștenitor omis din procedură sau unul care contestă calitatea altuia. Până la anulare, el face dovada deplină a calității de moștenitor și a cotelor stabilite.
Dacă apare un testament după eliberarea certificatului, situația se reanalizează, iar actul poate fi modificat sau anulat. Detalii despre condițiile de validitate, în articolul despre testament și contestarea lui.
Procedura notarială presupune acordul tuturor. Dacă moștenitorii nu se înțeleg asupra calității, a bunurilor sau a cotelor, notarul suspendă procedura și îi trimite în fața instanței. Acolo se stabilesc aceleași lucruri, prin hotărâre judecătorească, iar dacă bunurile trebuie și împărțite efectiv, urmează partajul succesoral.
Când actele sunt complete și moștenitorii sunt de acord, procedura se poate finaliza în câteva săptămâni. Termenele se lungesc dacă lipsesc acte, dacă unii moștenitori sunt în străinătate sau dacă apar neînțelegeri.
Poți obține certificatul de calitate de moștenitor, care atestă doar cine sunt moștenitorii. Pentru bunuri e nevoie de dezbaterea propriu-zisă.
Procedura notarială nu poate continua fără acordul tuturor. Dosarul se mută în instanță, unde prezența nu mai depinde de bunăvoința fiecăruia.
Nu neapărat. Poate da o procură specială autentificată, la notar sau la consulat, prin care este reprezentat în procedură.
Da, procedura rămâne posibilă, dar apar două consecințe: impozitul de 1% pentru depășirea termenului de 2 ani și, mai grav, discuția despre acceptarea moștenirii în termenul de un an. A doua se rezolvă doar dovedind acte de acceptare tacită.
Da, proporțional cu cota fiecăruia. Când pasivul depășește activul, se analizează renunțarea la moștenire sau acceptarea sub beneficiu de inventar. Am scris despre asta aici.
Notarul îl înscrie în registrele naționale notariale de evidență a succesiunilor, astfel încât un al doilea notar să nu poată deschide același dosar. Pentru imobile, actul se înscrie apoi în cartea funciară.
Îți spun exact ce acte îți trebuie și te asist în tot procesul, la notar sau, dacă e cazul, în instanță.
Cere o consultanță →