Un testament nu poate lăsa pe oricine fără nimic: legea protejează o parte din moștenire pentru soț, copii și părinți. Îți explic formele valabile, ce anulează un testament și diferența dintre a-l anula și a-l reduce.
Testamentul e actul prin care o persoană decide ce se întâmplă cu bunurile ei după deces. Legea îl respectă, dar nu necondiționat: forma trebuie respectată strict, iar o parte din moștenire rămâne rezervată rudelor apropiate, indiferent ce scrie în testament.
Art. 1041 Cod civil, Testamentul olograf
Sub sancțiunea nulității absolute, testamentul olograf trebuie scris în întregime, datat și semnat de mâna testatorului.
Trei cerințe, toate obligatorii, toate „de mâna testatorului”. De aici vin cele mai multe testamente anulate:
Testamentul olograf se deschide la notar, care constată starea în care se află, iar apoi se validează procedura succesorală. Un testament olograf găsit într-un sertar nu produce efecte până nu trece prin această etapă.
Potrivit art. 1043, testamentul este autentic dacă a fost autentificat de un notar public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică. Cu ocazia autentificării, testatorul poate fi asistat de unul sau doi martori.
Avantajul practic e că notarul verifică identitatea, capacitatea și consimțământul, iar actul beneficiază de forța probantă a înscrisului autentic. Contestarea e posibilă, dar mult mai grea: trebuie combătute constatările notarului.
Peste formă, testamentul cere ca testatorul să fi avut capacitate de a dispune, discernământ la momentul întocmirii și un consimțământ neviciat prin eroare, dol sau violență. Testamentul e un act strict personal: nu se poate face prin reprezentant și nu pot testa două persoane în același înscris.
Art. 1087 și 1088 Cod civil
Sunt moștenitori rezervatari soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați ai defunctului.
Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal.
Asta răspunde la cea mai frecventă întrebare din practică: „poate să îmi lase totul altcuiva?”. Nu. Copiii, soțul supraviețuitor și, în lipsa copiilor, părinții au dreptul la jumătate din cota care li s-ar fi cuvenit după regulile moștenirii legale.
Exemplu simplu: un copil unic ar moșteni întregul patrimoniu ca moștenitor legal. Rezerva lui este jumătate, deci testatorul poate dispune liber doar de cealaltă jumătate, numită cotitate disponibilă. Cotele legale de pornire sunt în tabelul cotelor succesorale.
Aici se încurcă multă lume, iar diferența schimbă complet acțiunea pe care o formulezi.
Practic: dacă tatăl a lăsat prin testament valabil toată casa unei terțe persoane, copilul nu cere anularea, ci reducțiunea, ca să își primească rezerva.
Persoanele interesate, în special moștenitorii ale căror drepturi sunt afectate: moștenitorii legali și cei rezervatari.
Termenul depinde de motiv. Nulitatea absolută, de exemplu pentru lipsa formei la olograf, poate fi invocată oricând. Nulitatea relativă, pentru vicii de consimțământ, se prescrie în termenul general de 3 ani. Acțiunea în reducțiune are propriul termen. Fiind aspecte tehnice, verifică situația concretă înainte să treacă timpul.
Moștenirea se împarte potrivit regulilor moștenirii legale sau potrivit unui testament valabil anterior, după caz.
Nu, dacă e olograf. Legea cere să fie scris în întregime de mâna testatorului, sub sancțiunea nulității absolute.
Poți să îl înlături de la partea disponibilă, dar nu de la rezervă. Copilul rămâne cu jumătate din cota lui legală.
Da, oricând, prin întocmirea altuia. Testamentul ulterior îl revocă pe cel anterior în măsura în care conține dispoziții incompatibile.
Testamentul autentic se înscrie în Registrul național notarial de evidență a liberalităților, ceea ce îl face ușor de găsit după deces. Cel olograf nu apare nicăieri, deci riscă să nu fie descoperit niciodată.
Verific forma, calculez rezerva și îți spun realist ce se poate obține: anulare, reducțiune sau nimic.
Cere o consultanță →