Frica de a moșteni datorii îi face pe mulți să renunțe pripit. Din 2011, legea îți limitează automat răspunderea la bunurile primite: nu poți fi obligat să plătești datoriile defunctului din banii tăi. Îți explic cum funcționează protecția, când se pierde și de ce „beneficiul de inventar” nu mai există.
Frica de a moșteni datorii este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii amână succesiunea sau renunță la ea în grabă. În cele mai multe cazuri, frica este nejustificată: din 2011, legea îți limitează automat răspunderea la ce ai primit efectiv. Nu poți fi obligat să plătești datoriile defunctului din banii tăi.
Ce trebuie să știi este cum funcționează această protecție, când se pierde și ce alegi între acceptare și renunțare.
Art. 1114 alin. (2) Cod civil
„Moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia.”
Tradus în situația ta: dacă moștenești un apartament de 300.000 de lei și un credit de 400.000, creditorul se poate îndestula din apartament, dar nu îți poate executa salariul, mașina sau casa ta. Pierzi ce ai moștenit, nu ce aveai dinainte.
Protecția se aplică din oficiu, prin efectul legii. Nu trebuie să ceri nimic, nu trebuie să faci o declarație specială și nu trebuie să plătești pentru ea.
Este cea mai răspândită informație greșită pe această temă, inclusiv în materiale publicate online. Acceptarea moștenirii sub beneficiu de inventar era o instituție a vechiului Cod civil, cel din 1864. Ea a dispărut odată cu intrarea în vigoare a Codului civil actual, la 1 octombrie 2011.
Motivul pentru care a dispărut este simplu: nu mai era necesară. Vechea acceptare pură și simplă atrăgea răspunderea moștenitorului cu propriul patrimoniu, iar beneficiul de inventar era scăparea. Astăzi, limitarea răspunderii este regula, nu excepția, deci nu mai ai de ales între două forme de acceptare.
Dacă cineva îți propune astăzi să faci „acceptare sub beneficiu de inventar”, cere-i temeiul legal.
Limitarea răspunderii nu este necondiționată. Se pierde în situații în care moștenitorul acționează neloial față de ceilalți sau față de creditori:
De aceea, inventarul bunurilor nu mai este obligatoriu, dar rămâne util: el stabilește clar limita până la care răspunzi.
Dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii, adică de la data decesului. Un an pare mult, dar trece repede într-o familie aflată în doliu, mai ales când moștenitorii locuiesc în orașe diferite sau în străinătate și amână discuția.
Consecința depășirii termenului nu este o amendă sau o procedură mai complicată. Este pierderea calității de moștenitor: cine nu a acceptat în termen este considerat străin de succesiune.
Termenul poate fi, în anumite condiții, suspendat sau se poate cere repunerea în termen, potrivit regulilor de la prescripția extinctivă. Sunt însă situații excepționale, care se dovedesc, nu se presupun.
Aici este a doua informație greșită care circulă frecvent. Renunțarea la moștenire poate fi retractată, potrivit articolului 1123 din Codul civil, dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative:
Termenul curge de la data deschiderii moștenirii, nu de la data la care ai renunțat.
Dacă alți succesori au acceptat deja partea care ți-ar fi revenit, retractarea nu mai este posibilă.
Retractarea valorează acceptare, iar bunurile se preiau în starea în care se află, cu drepturile dobândite între timp de terți asupra lor. Așadar, dacă ai renunțat pripit și afli după trei luni că moștenirea era, de fapt, avantajoasă, situația nu e neapărat pierdută.
Decizia corectă cere o socoteală, nu o intuiție. Înainte de a semna orice la notar, verifică:
Băncile comunică situația soldului la cererea moștenitorilor sau a notarului. Merită cerută în scris, pentru că o estimare din auzite duce frecvent la o renunțare inutilă.
Moștenirea devine vacantă. Ea nu revine „statului”, cum se spune de obicei, ci comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii, și intră în patrimoniul lor privat. Unitatea administrativ-teritorială preia și datoriile, tot în limita bunurilor.
Verific ce conține efectiv masa succesorală, activ și pasiv, îți spun dacă acceptarea este avantajoasă și cu ce risc, și mă ocup de dezbaterea succesiunii sau de renunțare. Dacă moștenirea a fost deja împărțită fără tine sau cu bunuri ascunse, evaluez șansele unei acțiuni în anulare. Vezi pe larg pe pagina de avocat succesiuni.
Nu. Potrivit articolului 1114 alineatul (2) din Codul civil, răspunzi pentru datoriile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota ta. Protecția operează automat, prin lege.
Nu, pentru că această instituție nu mai există în Codul civil actual, în vigoare din 1 octombrie 2011. Limitarea răspunderii este acum regula generală, nu o formă specială de acceptare pe care trebuie să o ceri.
Un an de la data decesului. După împlinirea termenului ești considerat străin de moștenire, indiferent dacă aceasta era avantajoasă sau nu.
Da, dacă nu a expirat termenul de un an de la deschiderea moștenirii și dacă între timp moștenirea nu a fost acceptată de alți succesori care au vocație la partea ta, potrivit articolului 1123 din Codul civil. Retractarea valorează acceptare.
Moștenirea devine vacantă și trece la comuna, orașul sau municipiul în a cărui rază se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii, intrând în patrimoniul lor privat.
Nu. Opțiunea succesorală este indivizibilă: accepți sau renunți la întreaga moștenire, nu poți alege doar activele. Ce te protejează este limita răspunderii, nu posibilitatea de a alege selectiv.
Verific ce conține efectiv masa succesorală, activ și pasiv, îți spun dacă acceptarea e avantajoasă și mă ocup de dezbaterea succesiunii sau de renunțare.
Cere o consultanță →