Un moștenitor plecat în străinătate, unul care refuză să vină la notar sau unul de negăsit blochează succesiunea și, odată cu ea, vânzarea apartamentului. Notarul nu îl poate oblige, instanța însă judecă și în lipsa lui. Îți arăt pașii, citarea prin publicitate și ce riscă cine ascunde un moștenitor.
Un frate plecat în străinătate care nu răspunde la telefon, o soră care refuză să vină la notar, un moștenitor pe care nimeni nu l-a mai văzut de zece ani. Succesiunea se blochează, iar apartamentul nu poate fi vândut. Întrebarea care apare inevitabil este dacă nu se poate face moștenirea și fără el.
Răspunsul scurt: la notar, nu. În instanță, da. Iar diferența dintre cele două nu este una de nuanță, ci de procedură.
Procedura succesorală notarială este necontencioasă: ea funcționează pe acordul tuturor. Notarul citează toți moștenitorii cunoscuți și poate emite certificatul de moștenitor numai dacă nu există neînțelegeri între ei.
Dacă un moștenitor lipsește, refuză să se prezinte sau contestă ceva, notarul nu are instrumente să îl oblige. El va suspenda procedura și va îndruma părțile către instanță. Nu este un refuz birocratic, este limita naturală a unei proceduri bazate pe consens.
De aceea, întrebarea corectă nu este cum ocolești un moștenitor, ci cum muți dosarul acolo unde absența lui nu mai blochează nimic.
În fața instanței, lucrurile se schimbă complet. Procesul continuă și în lipsa pârâtului: cine este legal citat și nu se prezintă este judecat în lipsă. Tăcerea nu blochează nimic.
Aici apar cele mai neplăcute surprize, uneori după ani de zile.
Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor și a cotelor numai până la anularea lui prin hotărâre judecătorească. Cine se consideră vătămat, inclusiv un moștenitor care nu a fost citat, poate cere anularea lui în instanță. Iar dreptul de a cere partajul este imprescriptibil: un partaj făcut acum zece ani, fără un moștenitor, poate fi rediscutat astăzi.
Consecințele nu se opresc la refacerea împărțelii. Bunurile pot fi între timp vândute, ipotecate sau intrate în alte succesiuni, iar situația devine mult mai greu de descurcat decât dacă totul s-ar fi făcut corect de la început.
Legea nu tratează cu indulgență pe cel care declară la notar că nu mai există alți succesori, deși știe că există.
Sancțiunea
Cel care, cu rea-credință, ascunde existența unui comoștenitor sau bunuri din masa succesorală pierde dreptul asupra a ceea ce a ascuns și rămâne obligat la plata datoriilor proporțional cu cota sa, fără a mai putea renunța la moștenire.
Practic, cel care încearcă să primească mai mult ajunge să primească mai puțin, dar să răspundă la fel. Este un risc pe care puțini îl cunosc atunci când semnează declarația la notar.
Dreptul de a accepta moștenirea se exercită într-un an de la deces. Dacă moștenitorul absent nu a acceptat în termen, el este străin de succesiune, iar problema dispare de la sine. Aceasta este prima verificare, nu ultima.
Deschizi dosarul succesoral și ceri citarea tuturor. Uneori absentul se prezintă, iar procedura se închide rapid și ieftin.
Când notarul constată neînțelegeri sau absența unui moștenitor, suspendă procedura. Acest act îți este util în instanță.
Chemi în judecată toți moștenitorii, ceri constatarea masei succesorale și a cotelor și împărțirea bunurilor. Taxa de timbru la partaj se calculează pe valoarea bunurilor și se reduce la jumătate.
Numai după ce ai făcut demersuri rezonabile pentru aflarea domiciliului. Instanța verifică acest lucru, iar o citare prin publicitate obținută superficial poate fi motiv de desființare a hotărârii.
Este cea mai frecventă situație în practică și, contrar aparențelor, una dintre cele mai simple. Nu este nevoie ca el să vină în România. Poate da o procură specială autentică, la notar sau la consulatul român din țara respectivă, prin care împuternicește pe cineva să îl reprezinte la dezbaterea succesiunii.
Dacă actul este întocmit în fața unui notar străin, are nevoie de apostilă sau de supralegalizare, după caz, și de traducere legalizată. Sunt pași care iau timp, deci se începe cu ei, nu se lasă la final.
Situația devine complicată doar când moștenitorul nu vrea deloc să coopereze. Atunci se merge în instanță, ca mai sus.
Verific cine sunt moștenitorii, dacă termenul de opțiune a fost respectat și ce s-a întâmplat între timp cu bunurile, apoi aleg calea potrivită: dezbatere la notar, dacă mai e posibilă, sau acțiune de partaj în instanță. Mă ocup și de situațiile cu moștenitori plecați din țară sau cu domiciliu necunoscut. Vezi pe larg pe pagina de avocat succesiuni.
La notar, nu: procedura notarială presupune acordul tuturor și se suspendă dacă apar neînțelegeri sau dacă un moștenitor lipsește. În instanță, da: procesul continuă și în lipsa celui legal citat, iar hotărârea se pronunță și fără prezența lui.
După demersuri rezonabile pentru aflarea domiciliului, se poate cere citarea prin publicitate, iar instanța numește un curator dintre avocați pentru a-i apăra interesele. Demersurile trebuie dovedite, nu doar afirmate.
Formulezi acțiune de partaj și îl chemi în judecată. Refuzul de a se prezenta nu blochează procesul: instanța judecă în lipsă și pronunță hotărârea de partaj.
Nu. Poate da o procură specială autentică la un notar din țara respectivă sau la consulatul român. Actul întocmit în fața unui notar străin are nevoie de apostilă sau supralegalizare și de traducere legalizată.
Da. Certificatul de moștenitor poate fi anulat în instanță de cel vătămat, iar dreptul de a cere partajul este imprescriptibil. Verifică însă întâi cartea funciară, pentru că soarta bunurilor între timp schimbă strategia.
Pierde dreptul asupra a ceea ce a ascuns și rămâne obligat la plata datoriilor moștenirii proporțional cu cota sa, fără a mai putea renunța la moștenire. Este o sancțiune mai grea decât consecința unei succesiuni făcute corect.
Verific cine sunt moștenitorii și dacă termenul de opțiune a fost respectat, apoi aleg calea potrivită: dezbatere la notar, dacă mai e posibilă, sau acțiune de partaj în instanță.
Cere o consultanță →