Copiii nu pot fi lăsați fără nimic nici prin testament, nici prin donații: rezerva lor este jumătate din cota legală. Iar când sunt minori, partajul și renunțarea trec obligatoriu prin instanța de tutelă. Îți arăt cum se calculează concret și ce se întâmplă când un copil e omis din succesiune.
Copiii sunt cei mai protejați moștenitori din dreptul românesc. Nu pot fi lăsați fără nimic nici prin testament, nici prin donații făcute în timpul vieții, iar când sunt minori, orice împărțire a bunurilor trece printr-un filtru suplimentar: instanța de tutelă. Iată ce drepturi au concret și cum se apără, la partaj și la dezbaterea succesiunii.
Descendenții defunctului fac parte din prima clasă de moștenitori legali și îi înlătură pe toți ceilalți, cu excepția soțului supraviețuitor, care vine în concurs cu ei. Nu contează dacă sunt majori sau minori, dacă provin din căsătorie, din afara ei sau din adopție: legea nu face nicio distincție între ei.
Când nu există testament, copiii împart moștenirea în părți egale între ei, iar soțul supraviețuitor primește un sfert din masa succesorală.
Aici stă protecția reală. Copiii sunt moștenitori rezervatari, alături de soțul supraviețuitor și de părinții defunctului. Asta înseamnă că au dreptul, prin lege, la o parte din moștenire chiar împotriva voinței defunctului.
Cum se calculează rezerva
Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal, în absența liberalităților sau a dezmoștenirilor (art. 1088 Cod civil).
Un exemplu concret. Defunctul are doi copii și nicio altă rudă îndreptățită. Ca moștenitori legali, fiecare ar primi jumătate din masa succesorală. Rezerva fiecăruia este jumătate din această cotă, adică un sfert din moștenire. Împreună, cei doi copii au dreptul garantat la jumătate din bunuri. Cealaltă jumătate este cotitatea disponibilă, de care defunctul putea dispune liber, prin testament sau donații.
Dacă testamentul sau donațiile depășesc cotitatea disponibilă, copiii pot cere reducțiunea liberalităților excesive: liberalitatea nu se anulează integral, ci se reduce până la limita care lasă rezerva intactă.
Minorul nu își poate exercita singur drepturile succesorale. El este reprezentat de părintele supraviețuitor sau de tutore, iar aici apare cea mai importantă regulă practică pentru părinți.
Ultima situație este mult mai frecventă decât pare. La decesul unui soț, la moștenire vin soțul supraviețuitor și copiii. Părintele rămas nu poate reprezenta valabil copilul într-o împărțeală în care el însuși primește o cotă, pentru că are un interes propriu în modul în care se face partajul.
Lipsa autorizării sau reprezentarea făcută în conflict de interese sunt motive de anulare a partajului, invocabile ani mai târziu, inclusiv de copil după majorat.
Până la 14 ani, bunurile minorului sunt administrate de părinte sau de tutore. Între 14 și 18 ani, minorul are capacitate de exercițiu restrânsă: încheie singur actele, dar cu încuviințarea reprezentantului legal și, pentru actele de dispoziție, cu autorizarea instanței de tutelă.
Regula pe care mulți părinți o ignoră: apartamentul moștenit de copil nu poate fi vândut pentru nevoile familiei fără autorizarea instanței de tutelă, iar banii rezultați aparțin copilului, nu părintelui care administrează. Instanța cere, de regulă, ca sumele să fie depuse într-un cont pe numele minorului.
Au exact aceleași drepturi ca cei din căsătorie. Condiția, pentru copilul din afara căsătoriei, este ca filiația să fie stabilită: prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească. Odată stabilită, nu există nicio diferență de tratament la moștenire.
Copilul adoptat moștenește de la părinții adoptivi ca un copil firesc. Prin adopție încetează, ca regulă, legăturile de rudenie cu familia biologică, deci și vocația succesorală față de aceasta.
Se întâmplă frecvent, mai ales când există copii din relații diferite, iar ceilalți moștenitori declară la notar că nu mai sunt alți succesori.
El face dovada calității de moștenitor și a cotelor doar până la anularea lui prin hotărâre judecătorească. Cine se consideră vătămat poate cere anularea în instanță.
Cel care ascunde existența unui comoștenitor pierde dreptul asupra bunurilor ascunse și rămâne obligat la datorii, fără a mai putea renunța la moștenire.
Dreptul de a cere împărțeala bunurilor este imprescriptibil. Un partaj făcut acum zece ani, fără un moștenitor, poate fi rediscutat.
Donațiile contează mult mai mult decât cred oamenii: la stabilirea rezervei se ia în calcul valoarea bunurilor rămase la deces plus valoarea donațiilor făcute anterior. Un părinte care a donat aproape tot unui singur copil nu poate, prin acest mijloc, să îi lase pe ceilalți fără rezervă.
Verific dacă cotele au fost calculate corect, dacă rezerva copilului este respectată și dacă procedura a respectat regulile privind minorii. Formulez cererea de partaj sau acțiunea în anulare a certificatului de moștenitor și te reprezint în fața notarului și a instanței. Vezi și pagina de avocat succesiuni.
Da. Descendenții fac parte din clasa întâi de moștenitori legali și îi înlătură pe toți ceilalți, cu excepția soțului supraviețuitor, care vine în concurs cu ei și primește un sfert din moștenire.
Nu în întregime. Copilul este moștenitor rezervatar, iar rezerva lui este jumătate din cota care i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal, potrivit articolului 1088 din Codul civil. Testamentul care încalcă rezerva se reduce până la limita ei.
Nu. Dacă este major, trebuie să participe personal. Dacă este minor, este reprezentat legal, iar partajul, fiind act de dispoziție, cere autorizarea instanței de tutelă.
Este conflict de interese, iar părintele nu îl poate reprezenta valabil pe copil. Se numește un curator special care îl reprezintă pe minor în acea procedură. Nerespectarea acestei reguli poate atrage anularea partajului.
Da, cu condiția ca filiația să fie stabilită, prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească. Legea nu face nicio diferență între copiii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați.
Da. Certificatul de moștenitor poate fi anulat în instanță de cel care se consideră vătămat, iar dreptul de a cere partajul este imprescriptibil. Contează însă ce s-a întâmplat între timp cu bunurile, de aceea merită verificată întâi cartea funciară.
Verific dacă rezerva a fost respectată și dacă procedura a urmat regulile privind minorii, apoi formulez cererea de partaj sau acțiunea în anulare a certificatului de moștenitor.
Cere o consultanță →