Te asist în litigiile de muncă: contestarea concedierii, drepturi salariale neplătite, sancțiuni disciplinare și conflicte de muncă. Lucrez atât pentru salariați, cât și pentru angajatori, la instanțele din București și Ilfov.
În dreptul muncii, termenele sunt scurte și se pierd ușor. Decizia de concediere, de exemplu, poate fi contestată în doar 45 de zile de la comunicare. Dacă lași termenul să treacă, dreptul tău se stinge, indiferent cât de nelegală a fost măsura. De aceea, primul lucru pe care ți-l spun este să nu aștepți.
Reprezint atât salariați, cât și angajatori, fiindcă o problemă de dreptul muncii are întotdeauna două fețe. Pentru salariat, miza este recâștigarea locului de muncă sau a banilor cuveniți. Pentru angajator, miza este o procedură făcută corect, care să reziste în instanță. Două lucruri merită știute din start: litigiile de muncă sunt, ca regulă, scutite de taxa judiciară de timbru, iar sarcina probei revine angajatorului.
Cele mai multe conflicte de muncă pornesc de la o procedură greșită, nu de la rea-credință. Tocmai de aceea ajut ambele părți, dar niciodată în același dosar.
Te ajut să înțelegi dacă o decizie este nelegală și ce poți obține: anularea ei, reintegrarea pe post, plata salariilor de la concediere până la reintegrare sau drepturile bănești neachitate. Important: în litigiile de muncă, angajatorul este cel care trebuie să dovedească legalitatea măsurii, nu tu.
Te ajut să faci lucrurile corect din prima: contracte și regulamente clare, proceduri de cercetare disciplinară și de concediere care respectă Codul muncii, astfel încât o eventuală contestație să nu se întoarcă împotriva ta. Iar dacă ai deja un litigiu, te apăr în fața instanței.
Concedierea trebuie să fie dispusă în scris, motivat, cu indicarea temeiului de drept și a termenului în care poate fi contestată. De regulă, salariatul beneficiază și de un preaviz. Decizia se contestă la tribunal, în termen de 45 de zile calendaristice de la comunicare. Dacă instanța constată că măsura a fost nelegală, te poți întoarce pe post și poți primi salariile de care ai fost lipsit. Tocmai pentru că termenul este scurt, analiza dosarului trebuie făcută rapid.
Nu orice concediere se contestă la fel. De felul concedierii depinde ce trebuia să respecte angajatorul și pe ce se atacă decizia.
Este vorba de desființarea postului din motive economice sau de reorganizare. Aici contează ca desființarea să fie reală și efectivă, nu o mască pentru a scăpa de un anumit angajat, și ca termenul de preaviz să fi fost respectat.
Cazuri precum necorespunderea profesională sau inaptitudinea fizică ori psihică. Acestea cer o procedură prealabilă, o evaluare sau un aviz, fără de care concedierea este lovită de nulitate.
Se poate dispune doar după o cercetare disciplinară prealabilă, în care salariatul are dreptul să se apere. Lipsa acestei cercetări sau nerespectarea ei face decizia anulabilă, indiferent de gravitatea faptei reproșate.
Aici se pierd cele mai multe dosare, înainte să înceapă. Nu există un singur termen în dreptul muncii, sunt două, iar ele curg diferit.
Cele două termene de contestare
45 de zile calendaristice, potrivit art. 268 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, modificat prin Legea nr. 269/2021, pentru cererile privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă. Termenul curge de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă, nu neapărat de la comunicarea formală.
30 de zile calendaristice, potrivit art. 252 alin. (5) din Codul muncii, pentru contestarea unei decizii de sancționare disciplinară. Aici termenul curge de la data comunicării deciziei.
Diferența contează enorm în practică. O concediere disciplinară e și concediere, și sancțiune, iar în astfel de situații nu se speculează cu termene: se depune contestația cât mai repede, în interiorul celui mai scurt dintre ele.
Pentru drepturi salariale neplătite, termenul e mult mai generos: 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 268 alin. (1) lit. c). Practic, salariile, orele suplimentare sau sporurile neachitate se pot cere și după ce raportul de muncă a încetat.
Nu doar salariatul are termene. Angajatorul poate aplica o sancțiune disciplinară în 30 de zile calendaristice de la data la care a luat cunoștință despre abatere, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit art. 252 alin. (1). Depășirea oricăruia dintre ele face decizia nelegală, indiferent cât de gravă a fost fapta.
Decizia se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la emitere și produce efecte de la data comunicării. O decizie neemisă în termen sau necomunicată corect se atacă exact pe acest motiv.
Nicio sancțiune, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi aplicată fără cercetare disciplinară prealabilă. Salariatul trebuie convocat în scris, cu precizarea obiectului, a datei, a orei și a locului întrevederii, și are dreptul să formuleze apărări, să prezinte probe și să fie asistat.
Lipsa convocării, o convocare incompletă sau refuzul de a-i asculta apărările atrag nulitatea deciziei. E cel mai frecvent motiv pentru care deciziile de sancționare cad în instanță, mai des decât fondul faptei.
Art. 252 alin. (2) enumeră elementele obligatorii, sub sancțiunea nulității absolute:
Nulitatea absolută înseamnă că lipsa oricăruia dintre aceste elemente duce la anularea deciziei, fără ca instanța să mai analizeze dacă fapta a existat cu adevărat. De aceea prima verificare pe care o fac pe o decizie nu e „ce a făcut salariatul”, ci „ce scrie în hârtie”.
Conflictele individuale de muncă se judecă la tribunal, secția specializată în litigii de muncă. Două particularități fac aceste procese accesibile salariatului: sunt, ca regulă, scutite de taxa judiciară de timbru și se judecă cu celeritate, în termene mai scurte decât procesele civile obișnuite. În plus, sarcina probei revine angajatorului, care trebuie să depună la dosar toate documentele pe care s-a întemeiat măsura.
Îmi arăți decizia sau contractul și actele pe care le ai, iar eu îți spun dacă există temei și ce termen ai.
Redactez contestația sau cererea, stabilim probele și ce putem cere concret.
Te reprezint la fiecare termen, la tribunal și, dacă e cazul, la curtea de apel.
După câștigarea procesului, mă ocup de reintegrare și de recuperarea efectivă a sumelor.
45 de zile calendaristice de la data la care ai luat cunoștință de măsură, potrivit art. 268 alin. (1) lit. a). Pentru o decizie de sancționare disciplinară termenul e de 30 de zile de la comunicare, potrivit art. 252 alin. (5). Când decizia e și una, și alta, se merge pe termenul mai scurt.
Pentru contestarea deciziei, nu. Dar dreptul la salariile și drepturile bănești neachitate se prescrie în 3 ani, deci acelea se pot cere separat, chiar dacă decizia a rămas definitivă.
Nu. Are 30 de zile calendaristice de la data la care a aflat de abatere și cel mult 6 luni de la data faptei. Depășirea oricărui termen face decizia nelegală.
Ca regulă, nu. Conflictele de muncă sunt scutite de taxa judiciară de timbru, ceea ce face accesul la instanță mult mai ușor pentru salariat.
Sarcina probei revine angajatorului. El este cel care trebuie să demonstreze că măsura luată (concediere, sancțiune) a fost legală și temeinică.
Instanța poate anula decizia, dispune reintegrarea pe postul deținut și obliga angajatorul la plata salariilor de care ai fost lipsit, plus alte despăgubiri, după caz.
Da, în perioada de probă raportul de muncă poate înceta printr-o notificare scrisă, fără preaviz și fără motivare. Chiar și așa, măsura nu poate fi discriminatorie sau abuzivă, iar aceste situații se pot contesta.
Da. Pe lângă reintegrare și salariile de care ai fost lipsit, instanța poate acorda daune morale atunci când se dovedește un prejudiciu, de exemplu în situații de hărțuire sau de concediere vădit abuzivă.
Onorariul îl stabilim transparent la prima consultanță, în funcție de complexitatea dosarului. Ține cont și că procesul în sine este, de regulă, scutit de taxă de timbru.
Termenul de contestare este scurt. Spune-mi situația ta și verificăm ce putem face cât mai e timp.
Cere o consultanță →