Ai prestat servicii sau ai livrat produse, dar clientul nu a plătit? Vezi ce documente contează și ce variante legale poți analiza.
Ai prestat un serviciu, ai livrat produsele, ai emis factura, dar clientul nu plătește? Nu este nevoie să accepți la nesfârșit amânările sau promisiunile de tipul „plătim săptămâna viitoare”.
În funcție de situație, poți transmite o somație de plată, poți folosi ordonanța de plată, cererea cu valoare redusă sau poți introduce o acțiune obișnuită în instanță.
Primul lucru pe care îl recomand este să verifici dacă ai o creanță clară și dacă poți demonstra că ai executat ceea ce ai promis: contract, comandă, factură, dovada livrării sau prestării, corespondența cu clientul și orice alte documente relevante.
Din experiența mea, atunci când documentele sunt bine puse la punct, recuperarea unei facturi neachitate nu trebuie să se transforme neapărat într-un proces lung și complicat.
În primul rând, trebuie verificat când trebuia să fie făcută plata.
Uită-te în contract, comandă, ofertă sau în orice alt document care stabilește termenul de plată. Dacă factura menționează un termen de plată, verifică dacă acesta corespunde înțelegerii dintre părți.
Apoi trebuie verificat dacă obligația ta a fost executată.
Dacă ai vândut produse, trebuie să poți demonstra livrarea. Dacă ai prestat servicii, trebuie să poți demonstra prestarea acestora. În anumite domenii pot fi relevante procese-verbale de recepție, situații de lucrări, rapoarte de activitate, foi de parcurs, documente de predare-primire sau alte înscrisuri.
Este important și să verifici dacă factura a fost comunicată clientului.
O situație frecventă este aceea în care creditorul are factura în contabilitate, dar nu poate demonstra suficient de clar că aceasta a fost transmisă debitorului și că serviciul sau produsele au fost efectiv furnizate.
Acum cu sistemul e-Factura lucrurile s-au mai reglat, doar că eu îți recomand să comunici factura pe e-mail sau în orice alt mod astfel încât să poți dovedi că ai comunicat-o.
De asemenea, trebuie verificat dacă există plăți parțiale.
Dacă clientul a achitat o parte din factură, trebuie calculată exact suma rămasă de plată.
Înainte de a începe orice demers, recomand să faci o situație simplă:
Această verificare este importantă mai ales atunci când ai mai multe facturi neachitate.
Dacă, de exemplu, un client are facturi restante pentru șase, nouă sau douăsprezece luni, nu este suficient să spui că „nu a plătit”. Trebuie stabilit exact ce facturi sunt restante, când au devenit exigibile și ce documente dovedesc fiecare obligație.
Cu cât documentele sunt mai bine organizate, cu atât este mai ușor să demonstrezi existența datoriei.
Contractul este, de regulă, documentul de la care trebuie pornită analiza.
El poate arăta ce trebuia să livrezi sau să prestezi, prețul, termenul de plată, penalitățile și celelalte obligații ale părților, dar lipsa unui contract semnat nu înseamnă automat că nu poți recupera banii.
În practică, raportul contractual poate rezulta și din alte documente și comportamentul efectiv al părților: comenzi, oferte acceptate, e-mailuri, mesaje, facturi, avize, documente de livrare sau dovezi ale prestării serviciilor.
Factura este importantă, dar trebuie înțeleasă corect.
O factură demonstrează existența unui document fiscal și poate fi o probă importantă a pretenției tale. Totuși, în funcție de procedura aleasă și de apărarea clientului, poate fi necesar să demonstrezi și temeiul datoriei, respectiv că bunurile au fost livrate sau serviciile au fost efectiv prestate.
Aici pot apărea documente precum:
Nu ignora corespondența.
Un mesaj în care clientul spune „îți achit factura săptămâna viitoare” poate fi relevant pentru demonstrarea faptului că știe despre datorie.
La fel, mesajele prin care clientul confirmă primirea produselor sau faptul că serviciile au fost prestate pot fi importante.
Din experiența mea, una dintre cele mai utile abordări este să privești dosarul ca pe un întreg. Rareori o singură probă rezolvă totul. Contractul, factura, dovada prestării și corespondența dintre părți se pot completa reciproc.
Înainte de a merge în instanță, recomand să îi ceri clientului plata în mod oficial și clar.
Poți transmite o notificare prin care îi comunici:
Este important să poți dovedi transmiterea notificării.
În anumite situații, o astfel de notificare este suficientă pentru ca debitorul să plătească. Un client care ignoră un e-mail poate reacționa diferit atunci când primește o notificare formală prin care i se comunică faptul că, în lipsa plății, creditorul va merge în instanță.
Pentru ordonanța de plată, Codul de procedură civilă prevede o procedură prealabilă specifică: creditorul îi comunică debitorului o somație prin care îi pune în vedere să plătească suma datorată într-un termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Această etapă trebuie tratată cu atenție, deoarece trebuie respectate condițiile procedurale privind comunicarea somației.
Din punct de vedere practic, recomand ca notificarea să fie redactată astfel încât să nu existe dubii cu privire la:
O somație bine redactată poate fi mai mult decât o formalitate. Poate fi ultimul pas înaintea procesului și, de multe ori, chiar momentul în care debitorul decide să achite.
Trebuie să știi că nu există o singură procedură potrivită pentru toate facturile neachitate.
Alegerea depinde de valoarea creanței, de documentele disponibile și, foarte important, de cât de mult este contestată datoria.
Ordonanța de plată este una dintre procedurile pe care le recomand atunci când există o creanță bănească certă, lichidă și exigibilă, rezultată dintr-un contract sau dintr-un alt înscris asumat de părți.
Avantajul principal este că este o procedură specială, concepută pentru recuperarea rapidă a anumitor creanțe bănești.
Un alt avantaj important îl reprezintă taxa judiciară de timbru.
Potrivit art. 6 alin. (2) din OUG nr. 80/2013, cererea privind ordonanța de plată se taxează cu 200 de lei, indiferent de valoarea creanței.
Acest lucru poate fi foarte important pentru un creditor care are de recuperat o sumă semnificativă.
Într-un proces civil obișnuit, pentru o acțiune evaluabilă în bani, taxa se calculează în funcție de valoarea pretenției, potrivit art. 3 din OUG nr. 80/2013.
Ce înseamnă asta? Taxa se calculează în funcție de suma pe care o ai tu de recuperat. Cu cât este suma mai mare, cu atât taxa este mai mare.
De aceea, pentru o creanță importantă, diferența de cost inițial poate fi semnificativă.
Am avut situația unui client care acumulase facturi neachitate timp de aproximativ nouă luni.
Clientul continuase să își îndeplinească obligațiile contractuale, însă plata facturilor era amânată constant. În momentul în care am preluat situația, am analizat documentele, facturile restante, relația contractuală și dovezile care confirmau prestarea serviciilor.
Am constatat că exista o bază documentară suficient de clară pentru utilizarea procedurii ordonanței de plată: am parcurs procedura prealabilă și am introdus cererea pentru recuperarea debitului.
În numai câteva luni, clientul meu a reușit să recupereze toate facturile restante din ultimele nouă luni.
Este unul dintre motivele pentru care recomand analizarea ordonanței de plată atunci când situația juridică o permite.
Au existat și situații în care nici nu am mai ajuns la instanță. În urma notificării, partea adversă a plătit de îndată clientului meu.
Nu este o procedură care garantează automat câștigarea cauzei și nici nu înseamnă că orice factură neachitată poate fi recuperată prin această cale. Dacă debitorul formulează apărări serioase privind existența sau întinderea datoriei, procedura poate deveni nepotrivită, iar litigiul poate ajunge să fie soluționat pe calea dreptului comun.
Dar atunci când creanța este bine documentată, ordonanța de plată poate fi un instrument rapid și eficient pentru un antreprenor care nu vrea să aștepte un proces civil obișnuit pentru a-și recupera banii.
Procedura cererii cu valoare redusă este o altă procedură simplificată.
În prezent, ea poate fi utilizată, în condițiile Codului de procedură civilă, pentru cereri care nu depășesc plafonul legal aplicabil.
Avantajul este caracterul simplificat al procedurii, inclusiv faptul că soluționarea se bazează în principal pe înscrisurile și formularistica specifică acestei proceduri.
Și aici taxa este redusă. Potrivit art. 6 alin. (1) din OUG nr. 80/2013, taxa este de 50 lei pentru cereri de până la 2.000 lei și 200 lei pentru cereri care depășesc 2.000 lei, în limitele procedurii.
Dacă valoarea creanței sau natura litigiului nu permite utilizarea unei proceduri speciale ori dacă există dispute serioase privind contractul, prestarea serviciilor, calitatea acestora, cuantumul datoriei sau alte aspecte esențiale, poate fi necesară acțiunea de drept comun.
Aceasta oferă instanței posibilitatea de a analiza mai amplu probele și apărările părților.
Din experiența mea, nu este recomandat să alegi o procedură doar pentru că pare mai rapidă. Trebuie aleasă procedura care se potrivește efectiv situației juridice și probelor disponibile.
Dacă debitorul contestă factura, trebuie mai întâi să identifici ce anume contestă.
Răspunsul la aceste întrebări poate determina procedura juridică potrivită.
Ordonanța de plată este eficientă atunci când creanța este suficient de clară și documentată. Dacă debitorul formulează apărări care necesită administrarea unor probe complexe, instanța poate aprecia că pretenția nu poate fi soluționată în cadrul procedurii speciale, iar creditorul poate fi îndrumat către dreptul comun.
În această situație, nu înseamnă că ai pierdut banii. Înseamnă că trebuie folosită procedura potrivită pentru a demonstra creanța.
Insolvența schimbă semnificativ strategia de recuperare.
Dacă societatea care îți datorează bani intră în procedura insolvenței, nu mai este suficient să obții o hotărâre împotriva ei. Trebuie să verifici procedura de insolvență, termenul pentru declararea creanței și modul în care aceasta trebuie înscrisă la masa credală.
Aici timpul este foarte important.
Creditorul trebuie să urmărească dosarul de insolvență și termenele stabilite de instanță sau de administratorul judiciar.
Din experiența mea, în cazul unui debitor aflat în insolvență, întrebarea nu este doar „cum obțin o hotărâre?”, ci și cum îmi valorific efectiv creanța în cadrul procedurii de insolvență.
Nu întotdeauna. Factura poate fi o probă importantă, dar este recomandat să existe și alte dovezi privind comanda, livrarea sau prestarea serviciilor, cum ar fi e-mailuri, mesaje, documente de predare sau alte înscrisuri.
Da, dacă există un temei legal sau contractual. Penalitățile prevăzute în contract și dobânda legală pot fi solicitate în condițiile aplicabile, în funcție de natura raportului dintre părți.
În cazul general, dreptul la acțiune este supus termenului de prescripție de 3 ani, însă momentul de la care începe să curgă termenul trebuie stabilit în funcție de natura creanței și de data la care aceasta a devenit exigibilă.
Da. Partea care pierde procesul poate fi obligată, la cererea părții câștigătoare, să îi plătească cheltuielile de judecată, în condițiile Codului de procedură civilă și în măsura în care acestea sunt dovedite și admisibile.
Hotărârea judecătorească îți permite, în condițiile legii, să treci la executarea silită. Executorul judecătoresc poate urmări, în funcție de situație, conturile bancare, veniturile sau bunurile debitorului.
O factură neachitată nu trebuie tratată ca o pierdere definitivă.
Dacă ai prestat serviciile sau ai livrat produsele și poți demonstra existența datoriei, există mai multe instrumente juridice prin care poți încerca să îți recuperezi banii.
În funcție de situație, poți începe cu o notificare sau somație de plată și, dacă debitorul nu achită, poți utiliza ordonanța de plată, cererea cu valoare redusă sau acțiunea de drept comun.
Ordonanța de plată merită analizată în special atunci când ai o creanță clară, documentată și exigibilă. Procedura are avantajul unui mecanism special și al unei taxe judiciare fixe de 200 de lei, în timp ce acțiunile obișnuite evaluabile în bani sunt, în principiu, taxate în funcție de valoarea pretenției.
Exemplul pe care l-am prezentat mai sus arată concret ce poate însemna alegerea procedurii potrivite: într-un caz pe care l-am gestionat, clientul meu a recuperat în numai câteva luni toate facturile restante acumulate în ultimele nouă luni.
Nu toate situațiile sunt la fel. Dacă factura este contestată, contractul este neclar sau debitorul a intrat în insolvență, strategia trebuie adaptată.
Dacă ai facturi neachitate, pot analiza documentele și îți pot explica ce demersuri legale ai la dispoziție pentru recuperarea banilor.
Cere o consultanță →