Inactivitatea fiscală nu îți închide firma, dar îi taie oxigenul: pierzi dreptul de deducere, ți se anulează codul de TVA și clienții nu mai pot deduce nimic din facturile tale. Îți explic în cât timp se contestă decizia, ce probe contează și cum se cere reactivarea.
Decizia de declarare în inactivitate este unul dintre cele mai dure acte pe care le poate emite ANAF împotriva unei firme. Nu îți închide societatea, dar îi taie oxigenul: pierzi dreptul de deducere, îți este anulat codul de TVA, iar clienții tăi nu mai pot deduce nimic din facturile pe care le emiți. Vestea bună este că decizia se poate contesta, în 45 de zile, și că reactivarea se poate cere în paralel.
Inactivitatea fiscală este o măsură administrativă prin care organul fiscal înscrie contribuabilul în Registrul contribuabililor inactivi sau reactivați. Temeiul este articolul 92 din Codul de procedură fiscală, iar procedura este detaliată în Ordinul ANAF nr. 3846/2015.
Nu este o sancțiune penală și nu înseamnă radierea firmei. Firma continuă să existe la Registrul Comerțului, dar din punct de vedere fiscal devine, practic, netransparentă: statul o tratează ca pe o entitate cu care nimeni nu ar trebui să facă afaceri.
Articolul 92 alineatul (1) enumeră mai multe situații, iar în practică cele mai frecvente sunt trei:
Mai există situații care țin de starea juridică a firmei: inactivitate temporară înscrisă la Registrul Comerțului, durata de funcționare expirată, lipsa organelor statutare sau durata deținerii spațiului expirată. Motivul contează, pentru că de el depinde ce trebuie să dovedești ca să scapi.
Aici se produce paguba reală, iar cei mai mulți administratori o descoperă târziu, de la primul client care refuză să mai plătească o factură.
Efectul comercial este de multe ori mai grav decât cel fiscal: partenerii verifică registrul, îl văd, și relația se oprește acolo.
Decizia de declarare în inactivitate se contestă la organul fiscal emitent, în termen de 45 de zile de la data comunicării, potrivit articolului 270 alineatul (1) și articolului 272 alineatul (6) din Codul de procedură fiscală. Termenul este de decădere: după împlinirea lui, decizia rămâne definitivă în procedura administrativă, oricât de nelegală ar fi fost.
Două lucruri de reținut despre calculul lui. Termenul curge de la comunicare, nu de la data trecută pe decizie, iar comunicarea prin Spațiul Privat Virtual se consideră făcută în a 15-a zi de la publicarea documentului, dacă nu ai accesat mesajul mai devreme. Multe firme pierd termenul exact aici: decizia stă în SPV, nimeni nu se uită, iar cele 45 de zile curg în tăcere.
Dacă vrei să verifici ultima zi în care poți depune, folosește calculatorul de termene judiciare.
Contestația se formulează în scris și se depune la organul fiscal care a emis decizia, prin SPV, prin poștă cu confirmare de primire sau la registratură. Trebuie să cuprindă datele de identificare, obiectul contestației, motivele de fapt și de drept, dovezile pe care te întemeiezi și semnătura.
Probele fac diferența, iar ele diferă după motivul invocat de ANAF:
Depui recipisele declarațiilor și, dacă lipseau efectiv, le depui acum. Aici discuția nu e despre nelegalitate, ci despre reactivare rapidă.
Contractul de folosință a spațiului valabil la data verificării, dovada plății chiriei sau a utilităților, fotografii, corespondență primită la sediu, declarații ale proprietarului sau ale vecinilor. Scopul este să arăți că verificarea a fost făcută greșit sau incomplet.
Se poate cere îndreptarea erorii materiale, o procedură separată și mai rapidă decât contestația, prevăzută tot în Ordinul 3846/2015.
Contestația nu suspendă, prin ea însăși, efectele deciziei. Suspendarea se poate cere separat, în condițiile legii, iar în practică drumul cel mai scurt spre normalitate rămâne reactivarea.
Contestația atacă legalitatea deciziei. Reactivarea repară situația de fapt. Sunt două proceduri distincte, iar pe cele mai multe dosare merită pornite împreună.
Pentru reactivare, condițiile trebuie îndeplinite cumulativ: să îți fi îndeplinit toate obligațiile declarative prevăzute de lege și să nu ai obligații fiscale restante. În plus, dacă ai fost declarat inactiv pentru că nu funcționai la sediu, organul fiscal trebuie să constate că funcționezi efectiv la domiciliul fiscal declarat. Dacă motivul a fost unul dintre cele care țin de starea juridică a firmei, trebuie să nu mai fii în acea situație.
Reactivarea produce efecte de la data comunicării deciziei de reactivare, nu retroactiv.
Aici circulă cea mai frecventă informație greșită. Mențiunea de inactivitate nu dispare în toate cazurile la data reactivării.
Potrivit articolului 6 alineatul (1) litera h) din Ordonanța nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, data scoaterii din evidență este data reactivării atunci când contribuabilul a fost declarat inactiv pentru neîndeplinirea obligațiilor declarative. Pentru celelalte motive de inactivitate, scoaterea din evidență se face la 3 luni de la data reactivării.
Diferența contează dacă ai nevoie de un cazier fiscal curat pentru o licitație, un credit sau înființarea unei alte societăți.
Dacă între timp au început și măsuri de executare, citește și ce se întâmplă cu bunurile care îți pot fi poprite legal și cum funcționează contestația la executare.
Verific decizia și data reală a comunicării, stabilesc dacă mai ești în termen, redactez contestația cu probele potrivite motivului invocat de ANAF și pregătesc în paralel dosarul de reactivare. Dacă situația impune, formulez și cererea de suspendare. Vezi pe larg cum lucrez pe zona de drept civil și litigii.
45 de zile de la data comunicării, potrivit articolului 270 alineatul (1) din Codul de procedură fiscală. Termenul este de decădere, iar comunicarea prin SPV se consideră făcută în a 15-a zi de la publicare, dacă nu ai accesat mesajul mai devreme.
Nu prin ea însăși. Suspendarea efectelor se cere separat. În practică, cel mai rapid drum către normalitate este reactivarea, care se poate cere în paralel cu contestația.
Poate, dar cu consecințe serioase: nu îți deduci cheltuielile și TVA-ul aferente achizițiilor, iar clienții nu pot deduce TVA din facturile primite de la tine. De aceea majoritatea partenerilor suspendă relația până la reactivare.
Depinde de motivul inactivității și de cât de repede îndeplinești condițiile: toate declarațiile depuse, zero obligații restante și, dacă e cazul, constatarea că funcționezi la sediul declarat. Reactivarea produce efecte de la data comunicării deciziei de reactivare.
Nu întotdeauna la data reactivării. Dacă ai fost declarat inactiv pentru nedepunerea declarațiilor, scoaterea din evidență se face la data reactivării. Pentru celelalte motive, la 3 luni de la reactivare, potrivit articolului 6 alineatul (1) litera h) din OG nr. 39/2015.
Calea contestației administrative se închide, dar rămâne procedura de reactivare, care nu are acest termen. În anumite situații se poate discuta și despre îndreptarea erorii materiale. Merită analizat dosarul concret.
Verific data reală a comunicării și dacă mai ești în termenul de 45 de zile, apoi construim contestația și dosarul de reactivare în paralel.
Cere o consultanță →