Legătura dintre bunici și nepoți e protejată expres de lege: nicio persoană nu poate împiedica relațiile copilului cu bunicii, decât dacă instanța decide altfel. Îți explic pe ce te bazezi și cum obții un program.
Situația e mai frecventă decât pare: după un divorț, o ceartă în familie sau decesul unuia dintre părinți, bunicii se trezesc că nu își mai văd nepotul. Legea nu îi lasă fără soluție, iar temeiul e mai puternic decât cred majoritatea.
Art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
(1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
(2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3) Nicio persoană nu poate împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Două lucruri se desprind de aici. Primul: dreptul e formulat ca dreptul copilului, nu ca dreptul bunicilor. În instanță asta contează, pentru că discuția nu se poartă despre ce merită bunicii, ci despre ce e bine pentru copil.
Al doilea: alineatul (3) e o interdicție expresă. Un părinte nu poate bloca legal relația nepot-bunici din proprie voință. Doar instanța poate limita relația, și numai dacă există motive temeinice care primejduiesc dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Legea enumeră modalitățile în art. 18: întâlniri ale copilului cu persoana îndreptățită, vizitarea copilului la domiciliul lui, găzduirea pe perioadă determinată, cu sau fără supraveghere, precum și corespondența ori alte forme de comunicare.
În practică, programul cerut de bunici e mai restrâns decât cel al unui părinte: câteva ore la două săptămâni, o zi pe lună, câteva zile în vacanțe. Cererile disproporționate, care intră în programul părintelui, se resping mai ușor.
Pentru copilul care a împlinit 14 ani, programul de relații personale se stabilește numai cu consimțământul lui. Dacă refuză, programul se stabilește de instanță. E o modificare adusă legii în 2022 și schimbă strategia: la un adolescent, discuția devine una despre relația reală, nu despre orar.
O propunere scrisă, cu un program rezonabil, care rămâne ca dovadă a bunei-credințe.
Cererea se adresează judecătoriei de la domiciliul copilului.
Se verifică relația copilului cu bunicii și condițiile în care ar avea loc întâlnirile.
Obligatorie de la 10 ani, potrivit art. 264 din Codul civil.
Instanța fixează zilele, orele și modul de desfășurare.
Refuzul nu e arbitrar, dar există. Cererea se poate respinge dacă bunicii au avut un comportament care afectează copilul, dacă folosesc întâlnirile ca să îl întoarcă împotriva unui părinte, dacă starea lor de sănătate nu le permite să îl supravegheze sau dacă între ei și copil nu a existat niciodată o relație. Legea cere motive temeinice, care primejduiesc dezvoltarea copilului, nu simple antipatii între adulți.
Hotărârea prin care s-a stabilit programul se poate pune în executare. Refuzul repetat de a preda copilul potrivit hotărârii atrage procedura de executare silită prin executor judecătoresc, cu implicarea psihologului, iar în cazuri grave poate intra în discuție și răspunderea penală pentru nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului. Am scris despre situația similară a părintelui împiedicat aici.
Da. Art. 17 alin. (3) din Legea 272/2004 spune expres că nicio persoană nu poate împiedica relațiile copilului cu bunicii, decât dacă instanța decide altfel, pentru motive temeinice.
Te adresezi instanței de tutelă de la domiciliul copilului, cu o cerere de stabilire a programului de relații personale.
Da. Peste 14 ani programul se stabilește numai cu consimțământul copilului, iar dacă el refuză, decide instanța.
Da, găzduirea pe perioadă determinată este una dintre modalitățile prevăzute de lege. Instanța apreciază în funcție de vârsta copilului și de condițiile concrete.
Cererile privind relațiile personale cu minorul beneficiază de un regim de timbrare redus. Cuantumul exact se verifică la momentul introducerii acțiunii.
Dreptul rămâne. Legea protejează relația copilului cu rudele și cu persoanele alături de care s-a bucurat de viața de familie, independent de situația părintelui.
Verific situația, încercăm întâi calea amiabilă și, dacă nu merge, cerem instanței un program clar de relații personale.
Cere o consultanță →